Sf. Paraschiva

Location :

• Anynomous

  13 April 2015

  Este biserika (lokash pentru slujbe religioase shi rugaciuni),un simbol a satului moldovenesc

  report this review
• Anynomous

  19 September 2010

  Biserica întotdeauna a fost inima unei localităţi, propovăduitor al blândeţii, bunătăţii şi dragoste ce ar trebui să fie şi – n inima fiecărui om. Locatarii din satul Slobozia se bucură de privilegiu de a avea o biserică în sat de la 1810 . Până în prezent ei au păstrat – o în funcţiune şi mereu construind un local mai bun decât precedentul. Astăzi fiind un obiect de importanţă arhitecturală naţională .
  Primele informaţii despre lăcaşul luminării culturale le găsim în recensământul despre starea bisericilor în Basarabia la 1812 – 1813. aici sub numărul 761 este înregistrat satul Slobozia – Hanessî în care se află biserica „Sfânta Paraschiva” la acel moment despre ea se menţionează că este din lemn, veche dar proaspăt vopsită şi are toate cele necesare: sfintele vase, veşminte şi cărţi. Prima menţiune documentară datată în 1810 . Faptul că e înregistrează ca fiind veche probabil a activat şi mai înainte. Halipa menţionează în capitolul „Meceturi din Basarabia transformate în biserici ortodoxe între 1808 – 1900” că în majoritatea localităţilor turceşti existau meceturi în unele chiar câte trei, după ce au fost alungaţi de ruşi dincolo de Dunăre, acestea au fost reutilizate prin schimbarea semilunii cu crucea sau distruse. Bătrânii din sat spun că în sat a fost o mecete dar a fost distrusă şi nu reutilată.
  În 1813 în sat pe locul bisericii vechi se construia o nouă biserică rămânând închinată Sfintei Paraschiva. Astfel în corespondenţa de raportare a nivelului realizării construcţiei a noii biserici, se menţionează că „acoperişul este pus, dar din cauza iernii lucrările au fost oprite; acum lucrările sunt preluate şi meşterul Afteniev Stiriepnea e angajat pentru a o finisa” , iar în 1814 se menţionează că are cele necesare bisericii şi interiorul este „înfrumuseţat”. Lucrurile necesare bisrica nouă le – a moştenit de la cea veche, ele sunt: mirul, antimisa oferită la 1810 (este o pânză pe care este prezentat chipul lui Hristos în sicriu), sfântul aer, evanghelie, molitfelnic, liturghier, cărţi cu rugăciuni, psaltiri, octoih, minei, apostol, triod, irmos, sfântul potir, veşmintele părintelui, două flaguri şi un clopot de 25 kg .
  Astfel cu o nouă biserică în sat în 1817 sun atestaţi doi preoţi şi doi diaconi , peste un an e un singur preot, în biserica de lemn, Ioan Danilescu, iar în 1835 în unica biserică ortodoxă din sat activau: preotul Sozont Ilii Liubomschii, şi doi diaconi Afteniev Gheorghe Stepanov şi Afteniev Maftei Anton, temporar pentru 8 luni se mai afla un preot Dirchiţchi Afanasie Grigore . Din 1868 funcţia de preot o are Chirica Constantin . Iar din 1903 preotul Drganciuli Gheorghe Manuilov .
  În 1910 se menţionează că preotul e preocupat de construcţia noului lăcaş sfânt. Conform Registrului Monumentelor din Republica Moldova biserica datează din 1910, posibil din acel an e în funcţiune. Este cel mai de preţ monument lăsat de preotul Drganciuli Gheorghe, construit în decurs de 2 ani şi a costat 50000 ruble, 20000 ruble le-a jertfit fostul preot Chirica Constantin, astfel prin muncă şi stăruinţă sa ridicat o clădire din piatră, construind şi o casă bisericească pentru preot, un alt merit a lui Gh. Draganciuli este că de la venirea sa în sat a dus slujbele în limba poporului, română . Din 1913 până în martie 1914 a durat procedura de determinare a hotarelor pământului bisericesc. Astfel hotarul se limita la Sud satul Slobozia – Hanesî, la Vest proprietatea „Kizili”, la nord proprietatea bisericii din Cioburciu şi cu proprietatea localnicilor din Cioburciu, la Est iarăşi Slobozia – Hanesî. În urma măsurărilor de marcaj efectuate bisericii i sau dat 81 desetine şi 200 sajene (90 ha), dar în urma reformei agrare şi altor schimbări în 1943 biserica avea 6 ha de pământ. în 1941 ca preot e menţonat Alex Porcescu, iar în 1944 preot este Teodor Grosu.
  

  report this review